VOTARE Povestea lunii #Decembrie!

Lucrarea 1

Quote

Povestea lunii decembrie
A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată,
În miezul iernii de decembrie o fată înghețată,
Cu ochi mari, privea în jur, cum lumea o respinge,
Ce frig e afară, zice ea, ce bine că nu ninge.

Ea sta privind înmărmurită, la margine de stradă,
Doar două lucruri mai erau, doar ea și o livadă,
Se scoală apoi încetișor, și merge prin zăpadă,
Fetița asta nu prea știe, că noaptea stă să cadă.

Acum ningea de ore bune, fetița nu mai poate,
Și iacă pică în zăpadă, încet, încet, pe spate,
În miezul nopții de cristal, visează o floricică,
Ochii i se deschid din nou, și-n vis ea se ridică.

O floare albastră sclipitoare,
O floare? Măi să fie ...
Acum se-ntreabă ea din nou:
O floare și-o stafie?!

Eu sunt aici să iau ceva, tu spune-mi numai mie,
Îți dau o șansă, fata mea, ce ar putea să fie?
Fetița tace un minut, de moarte nu prea știe,
Schițează apoi un zâmbet larg: poftim domnu stafie.

Copil naiv, oare chiar crezi că floarea-mi trebuie mie?
Dispari acum, sau vei fi martor la cruda mea magie!
Bine, răspunde ea acoperindu-și fața,
"Dispari acum!", mi sa tot spus, mi sa spus toată viața.

În astă seară fermecată moartea culege o floare,
Povestea asta nu e gata, ce se întâmplă oare?
Atunci rămâi în lumea mea? Întreabă o femeie,
Mami?! mami ce frig mi-a fost, nu poți avea idee.

Rămâi aici, tu fata mea, rămâi aici cu mine,
Îmbrățișează lumea mea, și-ți va fi cald și bine,
Acum hai sus și nu mai plânge, căci nu mai ești orfană,
De azi și până la sfârșit, mie-mi poți spune mamă.

Display More

Lucrarea 2

Quote

O lume magică

Totul se petrece într-o zi toridă de iulie...
Sunt o persoană care iubește natura,poate cam prea mult,o consider o creatoare de viață dar și cel mai puternic lucru din această lume,cu natura nimeni nu se poate confrunta.Mă aflam în savana africană cu bătrânica mea pe 4 roți care nu m-a dezamăgit niciodată când trebuia să fac o plimbare.Nu,nu eram înconjurat de lei sau elefanți,însă eu exact asta căutam,sa fotografiez aceste animale în toată splendoarea lor.
Mă dau jos din mașină și observ o movilă de pământ acoperită cu niște frunze.Cum eu sunt extrem de încrezut in ceea ce privește posibilitatea unei situații nasoale, zic să calc pe ea:
Hai că n-are cum să fie vreo capcană din aia cum am văzut prin filme și să cad într-o groapă.
Mare greșeală am făcut.Am început să cad în gol,cred că 1 km m-am afundat iar într-un final am ajuns „jos”.Primul lucru pe care l-am zărit era o pancardă din lemn pe care scria: „Bine ați căzut pe Pământul Magic”.Mă întrebam ce poate fi acest loc.Nu era aproape deloc diferit față de lumea pe care o știam:cerul albastru,norii,copacii,iarba,câteva colibe din paie prin jur...era un fel de sat african,unde populația este săracă.
Merg vreo 50 de metri și dau nas în nas cu un elefant.Îmi zic: Wow,e mult mai mare față de cum îmi imaginam.Însă aveam sa fiu mult mai șocat de ceea ce urma să se întâmple.Percep un glas gros care îmi spune:
-Hei,dar ce cauți tu aici,bunule străin?
-Îîîî...tu...ai vorbit cumva?!
-Desigur,nu ai citit pancarda?Lumea asta e puțin diferită față de ceea ce există deasupra.
Îi povestesc cum am ajuns aici și îi cer mai multe detalii despre acest ținut.
-Dar stai,înainte să mă luminezi ,îmi spui te rog cum te numești?
-Nu am un nume,chiar dacă pot vorbi și gândi ca voi oamenii,asta nu e un lucru important pentru mine,mă pot înțelege cu prietenii și rudele mele și fără așa ceva.
-Bine,dar totuși eu îți voi pune un nume,mi-e mult mai ușor să comunicăm în felul ăsta,hmmm...te voi numi Dummy.Îți place numele?Era să uit,eu mă numesc Jack.
-Încântat,și ți-am spus,mi-e indiferent,strigă-mă cum vrei tu.
-Am înțeles,apropo,să știi că eu ador animalele astea mari,mai ales elefanții.
-Mă faci să roșesc,hai să-ți arăt satul.
Dummy își folosește trompa musculoasă pentru a mă așeza pe spinarea lui.Mereu mi-am dorit să călăresc un elefant.Încep să văd oameni muncind pământul,copii jucându-se, însă ceva m-a uimit:trăiau laolaltă cu toate sălbăticiunile,cu lei,alți elefanți,girafe.Nu cred că erau toți dresori de la circ,așa că îl intreb pe „micul” meu prieten:
-Aici toate animalele sunt ca tine?
-Jack,trebuie să-ți spun ceva...noi nu suntem chiar animale,pe interior suntem oameni dar am fost transformați în animale de către membrii unui trib malefic care ne-au atacat într-o zi satul trăgând în noi cu săgeți blestemate.Conțin o otravă care provoacă acest lucru. Oamenii pe care îi vezi sunt singurii care au reușit să scape de acești tirani.Nu am vrut să-ți spun asta pentru că nu-mi inspirai încredere,însă observ că ești o persoană cu suflet bun.Mă rog,acum că știi asta,trebuie să-ți spun că numele meu adevărat e Abendi.Suntem extrem de speriați din cauza tribului Kowo,credem că o sa ne atace iar.
-Nu-mi vine să cred ce-mi spui,îmi pare foarte rău pentru toți acești oameni...
Când încep să mă observe și ceilalți locuitori mi se face frică.Aveam senzația că vor să mă omoare,probabil pentru că nu mă cunoșteau și credeau că sunt un fel de spion din tribul acela,Kowo.Abendi le-a explicat însă situația și am putut răsufla ușurat.Peste puțin timp discut din nou cu el.
-M-a emoționat mult situația voastră și aș vrea să vă ajut cumva dacă se poate.
-Există o rezolvare: pe lângă acele săgeți otrăvitoare,cei din tribul Kowo au și antidotul,care ne poate reda corpul uman,însă nu prea avem șanse în cazul unei confruntări.
-Nu spune asta,putem încerca,adună-ți câțiva prieteni și hai să pornim către tribul lor.
Zis și făcut,Abendi mai chemă 3 prieteni elefanți și 4 lei.După un drum anevoios de vreo 9 km,ajungem în locul cu pricina.Ceea ce văd mă uimește de-a binelea.Cei din tribul Kowo nu erau oameni ci niște hibrizi,o combinație de mai multe animale.Avau 2 picioare ca de bivol,trunchi de leu și purtau niște măști ciudate pe care erau pictate elemente faciale.
-Nu mi-ai spus ca sunt atât de urâți.
-Mai conta?Important e să ajungem la antidot,se află în coliba aceea mare de lângă statuia zeului african Oromo,ei îl venerează și cred că îi ajută să înfaptuiască toate aceste lucruri murdare.
Înaintăm tiptil pe după copaci încercând să ajungem la acea colibă,să luam antidotul.Apoi se dezlănțuie nenorocirea: suntem zăriți de către unul din acei ciudați și o luăm la fugă înapoi.Ei cheamă mai mulți indivizi care ne urmăresc,tragând în același timp după noi cu săgețile blestemate.Abendi îmi povestise că din moment ce ești animal,acele săgeți nu fac decât să te rănească în mod fizic.Dintr-o dată pământul se cutremură brusc și îl văd pe Abendi întins pe jos,fusese nimerit de o săgeată chiar în inimă.Acele creaturi au încetat să ne mai urmărească așa că mă opresc lângă el.
-Abendi,te rog,rezistă,vei fi bine.Chem imediat un doctor.Abendi,râzând cu lacrimi în ochi:
-Nu Jack,aici oricum nu există doctori,i-ai pe ceilalți și mergeți după antidot,pentru mine nu se mai poate face nimic.
-Nu,nu te pot lăsa aici.Abendi.Abendi!
Strigam în zadar,Abendi plecase dintre noi,eram furios și trist în același timp,iar asta m-a motivat să-i îndeplinesc ultima dorință.Îi iau pe cei 3 elefanți și pe cei 4 lei și pătrundem în forță printre creaturile din trib.I-am luat prin surprindere,leii i-au sfâșiat iar elefanții îi luau în trompe și dădeau cu ei de pământ.Între timp,eu reușesc să sustrag antidotul și ne întoarcem în sat.Acei oameni cu trupuri de animale și ceilalți care au avut norocul să nu fie transformați ne întâmpină cu strigăte de bucurie,parcă eram niște vedete de la Hollywood.Însă remarcă rapid lipsa lui Abendi,iar când le spun ce s-a întâmplat,tristețea lor parcă a făcut cerul să se întunece.Până la urmă toți au luat antidotul și au redevenit oameni la modul complet.Lângă mine vine un bătrân de vreo 90 de ani,mă strânge de mană și îmi spune un sincer „mulțumim”.
-A fost plăcerea mea,acum Abendi se poate odihni în pace.Eu totuși vreau să mă întorc în lumea mea,aveți idee cum?Oricum,nu vă voi uita niciodată,sunteți niște ființe extraordinare cu un suflet parcă modelat de către Dumnezeu.
Bătrânul își pune o mână pe capul meu și rostește niște cuvinte pe care nu le-am putut înțelege.În câteva momente,mă trezesc în pat cu o carte în mână,se pare că a fost doar un vis.Ăsta e miracolul unei cărți frumoase,te transpune într-o lume magică...

Display More

Lucrarea 3

Quote

Personaje principale:
Ala rau - hack-erii
Mos Craciun - Gm-ii
toata lumea/elfii -ceilalti playeri

Pe o lume indepartata... Mai aproape de dincoace si mai incolo de dincolo ,unde greierii cantau la oamenii si tastatura tasta la oameni , fiintele jucau metin in liniste si pace ,Mos Craciun era "Administratorul".Dar pana intr-o zi...
Ceea ce nu stia nimeni e ca Mos Craciun avea un frate geaman care era rau ,se spunea ca era cel mai rau dintre cei mai rai (opusul lui Mos Craciun cel bun) asa ca o sa ii zicem Opusu' lu' Mosu' ,dar ca sa nu fie prea lung o sa ii zicem Ala Rau.Nimeni nu stia dece Ala Rau era asa de rau cu altii.Isi batea joc de toata lumea ,jignea pe toata lumea ,batea pe toata lumea la cap,distrugea casnicii (spargea conturi de metin ,dadea tepe :)) )
Mos Craciun fiind bun si intelegator cu toata lumea vroia sa stie cauza rautatii lui Ala Rau ,dar el era inchis la orice idee de a lui Mos Craciun.
In fiecare zii se adunau plangeri din ce in ce mai multe din toata lumea ... Ala Rau influenta varietatea de elfi care era buna.Pana in acel moment toata lumea era cinsitita si nu se dadeau tepe ,nu existau injuraturii ,rautati , etc... Mos Craciun si Ala Rau au primit cate o putere magica cand sau nascut ,Mos Craciun avea puterea de a face dreptate si bine ,iar Ala Rau avea puterea de a lua singur deciziile care ar putea influenta elfii la un momentdat.
Intr-o zii Mos Craciun l-a prins pe Ala Rau cand vroia sa faca o nedreptate...Mos Craciun si-a chemat elfii ajutatorii care l-au prins pe Ala Rau.Mos Craciun a poruncit elfilor sa il aduca pe Ala Rau la el sa aiba o discutie particulara.Ala Rau stia despre ce era vorba.Cand cei doi s-au intalnit fata in fata ,a inceput converstia:

Mosu : -Frate o tinem asa de prea mult timp ,spune-mi ce te framanta ?
Rau' : -Tu esti de vine pentru toate...
Mosu : - De ce ? Ce am facut ?
Rau' : -De cand eram mici toata lumea te aprecia pe tine ,eu stateam si ma uitam tot timpul cum ajutai oamenii ,ei iti multumeau ,te idolatrizau ,dar nimeni nu vorbea cu mine .De cateva ori am incercat sa fiu ca tine ,dar toata lumea spunea ca exista doar un singur Mos.
Mosu : -Deci despre asta era vorba.Tu trebuie sa intelegi, nici eu nici oamenii nu iti vream raul ,tu ti-l faci singur batandu-ti joc de toata lumea ,pacalindule.Tu iti construiesti caracterul.Scuze pentru toate nedreptatile pe care ti le-am facut ,dar trebuie sa stii ,esti si vei fi unicul meu frate...

Prin aceasta poveste nu vreau sa pun in atentie jocul acesta dar ma gandeam ca situatia celui rau si celui bun puteau fi asemanate.
Povestea este un pamflet si trebuie tratata ca atare....

Display More

Lucrarea 4

Quote

În liniştea apăsătoare a nopţii de Ajun al Crăciunului,Alinuţa,fata împăratului pitic Nas-Mare,o fată de 16 ani cu părul bălai,ochi mici şi negri cu obraji imbujoraţi se gândea cum să-l convingă pe tatăl său să o lase să-l călărească măcar o dată pe Jumbo,cel mai frumos unicorn din cele 3 regate care existau pe atunci,regatul Chunjo fiind unul dintre ele,condus de Nas-Mare.Se gândea,şi se tot gândea,până când la fereastra ei poleită cu aur apare Moş Crăciun,care-i spune să-i scrie o scrisoare cu ce ar vrea ea de Crăciun.Alinuţa ii scrie că vrea să-l călărească pe Jumbo în ziua de Crăciun.
Spaimă in regat,Jumbo dispare fără urmă,iar impăratului i se face rău.Alinuţa ajunsă şi ea la grajdul frumosului unicorn cade şi incepe să plângă.Nas-Mare îşi revine şi trimite gardienii,căpitanii,soldaţii regatului să-l caute.Împăratul se gândeşte că a fost răpit de unul dintre ceilalţi 2 împăraţi,Buze-Strâmbe şi Urechi-Mici,ai celorlalte regate,aşa că merge el personal la ei.Îl vizitează mai întâi pe Buze-Strâmbe,împăratul regatului Jinno,îl întreabă de unicorn,caută peste tot,nu-l găseşte.Nu avea să fie decât la Urechi-Mici,căci altcineva nu avea cine să-l fi răpit.Ajunge în regatul Shinsoo şi începe să urle,mânat de mânie,dar Urechi-Mici îi sugerează să se calmeze,căci nu el l-a răpit pe Jumbo.
Împăratul Nas-Mare ajunge acasă,se duce în camera sa unde întâlneşte un moş cu burtă,barbă mare şi îmbrăcat în roşu.Da,era Moş Crăciun,care-i propune un târg,îl înapoiează pe Jumbo,dar cu o singură condiţie,şi anume să o lase pe fiica sa,Alinuţa,să-l călărească în ziua de Crăciun,altfel nu-l va mai vedea.Nas-Mare acceptă cu greu,căci tatăl său nu-l lăsase să-l călărească pe Jumbo până ce nu a împlinit vârsta de 18 ani,iar Alinuţa având 16 ani,voia sa aştepte şi ea cum la rândul lui împăratul a aşteptat.Moş Crăciun dispare dintr-odată.Împăratul se aşează in pat şi adoarme.
Este ziua de Crăciun,Alinuţa se trezeşte fericită.Coboară din castel către grajdul lui Jumbo.Ajunge la grajd unde este aşteptată de tatăl său.Nas-Mare îi spune că poate să-l călărească pe Jumbo,Alinuţa atunci realizând că Moş Crăciun i-a îndeplinit dorinţa.Împăratului îi apare un zâmbet pe faţa sa aspră,deoarece fiica sa,Alinuţa,era fericită.
Indiferent de vârstă,daca îţi doreşti ceva cu adevărat,nu înceta în a spera.Crăciun fericit!

Lucrarea 5

Quote

O lume magica !

Magie...Ce cuvant frumos!Ce taine se ascund in el !Taine ascunse,nebanuite de nimeni incrusteaza cu maiestrie acest cuvant minunat.
Cand spui "lume magica" ,spui fericire,spui perfectiune,spui arta de a trai si de a te bucura de o lume splendida,rupta din realitate si inconjurata de tot ceea ce ti-ai putea dori.
Vreau sa va spun ca,in urma cu 3 milioane de ani,a existat o steluta pe nume Sia.Era de o frumusete rar intalnita,incoronata de mii de pietre pretioase,ce-i dadeau o stralucire imensa.
Aceasta a fost alungata de pe bolta cereasca de catre sora ei malefica,Sindura.Aceasta o ura nespus de mult din cauza frumusetii si admiratiei de care Sia avea parte.Asa se face ca,intr-o zi,pe cand soarele-i zambea,Sia se urca pe un nor plutitor si calatoreste cu sufletul deschis spre taramul fericirii,loc in care ea visa sa aiba pare de cele mai frumoase clipe din viata ei.Si-a mers usor,usor,pana a ajuns la portile aurite ce-ti deschideau calea spre acel taram de vis.
Vazand cat de frumoasa si blanda este steluta Sia ,regele Diamant i-a deschis portile acesteia pentru a pasi in taram.Acesta isi pusese in gand ca,in timp de 10 zile s-o cucereasca si sa o ia de sotie.A invitat-o la palat,o cladire inconjurata de apele argintii ce-ti faceau cu ochiul si de floricele incrustate cu diamante ,ce-ti urau "Bun venit!",la mangaierea fiecarei petale.A rugat-o sa-i spuna scopul cu care aceasta a venitacolo.Vazand tristetea din ochii ei,parca o parte din inima acestuia se franse.Totusi,o idee minunata s-a nazarit din mintea acestuia.Se gandea s-o ia de sotie si s-o incoroneze regina peste intregul tinut.
Zis si facut.Regele Diamant a cerut-o de sotie,iar Sia a acceptat.Nunta urma sa aiba loc peste zece zile.Pasarile acompaniau balul cu glasul lor melodios,fluturii pregateau aranjamentele florale,norisorii isi scuturau picurii de argint ce incrustau aleile palatului,pe cand,Sia isi proba rochita,croita de mii de smaralde,ce-ti furau privirea numaidecat.
Vazand toate acestea ,Sindura,plina de ura arunca un fulger puternic asupra taramului ,vrand s distruga intr-u totul acea lume magica.Insa,puterea nemarginita a regelui Diamant a intors fulgerul,lovind-o pe SIndura si distrugand-o pe vecie.Nunta celor doi a continuat,fiind inconjurata de fiecare vietate si de stropi grei de iubire si fericire.
Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti !

Display More